Contactele diplomatice și culturale dintre Asia și restul lumii au fost mereu un subiect de interes pentru toate țările, deoarece Asia a fost încă de la bun început un important furnizor de mărfuri pentru tot restul lumii. Așadar, Drumul mătăsii a fost menționat în anale încă din secolul al II-lea înainte de Hristos, datorită necesității acestor schimburi de mărfuri, care au dus imediat la crearea drumului. În timpul domniei împăratului Wudi, Hanatul a avut o expansiune subită, care i-a dublat teritoriile, motiv pentru care împăratul a avut ca reacție cucerirea, la rândul său, a teritoriilor dușmane. În această mișcare de cucerire a teritoriilor inamice, împăratul Wudi a cucerit Pamirul și Fergana, ceea ce a dus la reușita deschiderii drumului comercial către China, drum care avea să fie, mai târziu, cunoscut sub denumirea de Drumul Mătăsii.
În Sud-Estul Mării Caspice, imperiul Part a început comerțul cu mătase, iar romanii nu au fost indiferenți la acest produs. De aici a și provenit numele de ”Drumul Mătăsii”, care nu doar că a fost extrem de iubit de popoarele din trecut, dar a și fost perfecționat de trecere timpului, rezultând astăzi într-o minunată punte între Europa și lumea Asiatică.
Cu o lungime de aproximativ 6,500 de kilometri, acest drum a fost șansa țărilor asiatice de a se dezvolta, pentru că pe vremurile în care a fost creat acest drum, călătoritul nu era un lux, ci o provocare, iar distanțele erau percepute complet diferit datorită lipsei de mijloace de transport.
Obsesia romanilor pentru mătase a fost atât de mare încât împăratul roman Tiberius a ordonat tuturor bărbaților romani să poarte doar haine de mătase, iar misterul acestui material a născut un număr mare de idei fanteziste, pe vremea aceea crezându-se, printre altele, că mătasea provenea din arderea unui copac misterios, sau, în alte cazuri, că mătasea creștea în copaci așa cum crește lâna pe oi. Acest mister a fost puternic alimentat de poporul chinez care, conștient de raritatea mătăsii în afara țării sale, a păstrat cu sfințenie secretul producției și a profitat de situație, crescând semnificativ și prețurile. Procesul de manufactură al mătăsii a fost protejat cu mult efort, producția sa fiind limitată la o zonă din provincia Sichuan, departe de orice contact cu comercianții sau cu vizitatorii țării.
După amploarea luată de acest drum care unea Europa și Asia, a început, de asemenea, și comerțul cu alte produse, printre care se numărau aurul, pietrele prețioase, fildeșul și multe altele. Acest comerț nu era realizat direct între chinezi și europeni, ci era intermediat și de comercianții altor țări. Spre exemplu, chinezii vindeau mărfurile triburilor din Asia Centrală, triburi care vindeau ulterior persanilor, cu un adaos comercial bine meritat pentru efort, persanii vindeau apoi arabilor, care erau în contact comercial cu evrei, greci și armeni, de la care mărfurile chinezești erau, mai apoi, cumpărate de romani, iar mai apoi, odată cu trecerea timpului, de către primele state europene medievale. Am putea afirma, în spirit de glumă, că exista un sistem piramidal de vânzare, fiecare popor adăugând un mic adaos comercial prețului, astfel că de la prețul cerut de poporul chinez până la prețul plătit de romani, exista o diferență notabilă.
Cu toate acestea și în ciuda succesului Drumulului Mătăsii, fragmentarea poporului Mongol a dus la pierderea unității economice de care s-a bucurat peste ani Drumul Mătăsii. Aceste trasee legendare au avut mult de suferit, fiind slăbite, printre altele, și de răspândirea ciumei negre și de faptul că s-au consolidat treptat civilizații sedentare. Ceea ce a dus la diminuarea cea mai semnificativă a destinului Drumul Mătăsii, care a început să-și piardă sensul și importanța în special după anul 1453, când a început stabilizarea Imperiului Otoman, au fost descoperirea Americilor și faptul că portughezii, spaniolii, francezii și englezii au stabilit, într-un timp foarte scurt în raport cu durata de viață a Drumului Mătăsii, importante rute maritime comerciale, fapt care a șters importanța acestui drum aproape de tot.
În ziua de astăzi, oamenii caută încă să experimenteze senzațiile trecutului, căutând magia atât de cunoscută a acestui drum prin expediții cu motocicleta sau automobilul, iar rutele care erau altădată străbătute de caravane trase de animale sunt astăzi îmbogățite cu noi drumuri care traversează Eurasia. Cu toate că Drumul Mătăsii și-a pierdut importanța și există astăzi cu acest nume doar la nivel emoțional și cultural, China și, în general, Asia, rămâne una din principalele surse de producție din lume.
Comentarii