Pe vremea când au fost create liniile feroviare Orient Express în Europa, s-a folosit modelul deja existent al trenurilor de la acea vreme din Statele Unite. Pe ambele continente, aceste linii feroviare s-au bucurat de un succes tulburător și răsunător, datorită condițiilor de lux pe care le puneau la dispoziția pasagerilor, având în vedere că scopul acestor trenuri era parcurgerea distanțelor lungi. Dotarea vagoanelor cu compartimente pentru dormit, restaurante și mâncăruri de lux explică de la sine succesul de care s-au bucurat.
Liniile feroviare parcurse de Orient Express au devenit, dacă se poate, și mai celebre, după ce Agatha Christie a scris ”Crima din Orient Express”. Faptul că acest tren străbătea numeroase țări și era pus la dispoziția locuitorilor din toate țările străbătute a ajutat la solificarea anumitor alianțe nescrise între acestea. Toți cei ce se urcau la bordul acestui tren îl asociau cu luxul, bunăstarea și bogăția. Deși părea că Orient Express avea să cucerească lumea, umbra evenimentelor dureroase ce aveau să se petreacă în lume s-a năpustit și asupra sa.
Primul Război Mondial
În anul 1914, la începutul Primului Război Mondial, a fost primul pas spre sfârșitul gloriei trenului Orient Express, când serviciul acestei linii a fost întrerupt. Totuși, o rază de lumină, fără a se ști că urma să fie scurtă, a revenit asupra sa, la încheierea războiului, patru ani mai târziu. Deși traseul inițial al acestui tren era între Paris și Constantinopol (actualul Istanbul), trecând prin Nancy, Strasbourg, Munchen, Viena, Budapesta, Szeged, Jimbolia, Timișoara, Caransebeș, Vârciorova, Piatra Olt, Pitești, București, Giurgiu, Smârda, unde pasagerii erau transportați peste Dunăre, la Ruse, în Bulgaria, cu feribotul, pentru a lua alt tren spre Varna, unde urma un alt transfer ce urma să îi aducă la destinație, în Constantinopol, în anul 1885 a fost deschisă o altă rută. Ruta cea nouă ducea pasagerii la destinația Istanbul pe cale ferată, prin Viena spre Belgrad, având, de asemenea, două transporturi, la Niș și Plovdiv, de unde se lua iar drumul căii ferate. Deschiderea podurilor peste Dunăre, la Fetești și Cernavodă, a facilitat prelungirea traseului trenului până la Constanța, de unde pasagerii erau preluați în grija Serviciului Maritim Român. În anul 1919, prin deschiderea tunelului cunoscut sub numele Simplon, s-a facilitat accesul spre Istanbul prin Veneția, Milano și Trieste. Acest serviciu a primit denumire proprie, rezultată din îmbinarea a celor două denumiri ce realizau traseul: Simplon Orient Express și scopul său principal a fost eliberarea, în cât mai mare măsură, a traseului principal. Înainte de tratatul de la Saint-German, condiția Austriei în vederea permiterii trenurilor internaționale pe teritoriu său era ca acele trenuri să treacă prin Viena. În urma acestui tratat, Austria a acceptat trecerea liberă a trenului.
Perioada interbelică
Perioada interbelică a reprezentat momentul de apogeu al trenului Orient Express, mai ales anul 1930, când aceste linii feroviare beneficiau de 3 servicii: traseul clasic Orient Express, Simplon Orient Express și Arlberg Orient Express. Fiecare dintre aceste servicii avea traseul prin altă țară. Spre exemplu, Simplon Orient Express trecea prin Italia, iar Arlberg Orient Express trecea prin Zurich și Innsbruck, spre Budapesta, dotat cu vagoane pentru dormit, rulând de acolo spre București și Atena.
Al doilea Război Mondial
Nenorocul s-a abătut din nou asupra lumii și asupra succesului acestor trenuri, căci al doilea Război Mondial a întrerupt din nou serviciile Orient Express, aceste servicii nefiind reluate până în anul 1945, cu excepția variantei spre Atena, însă, din cauza întreruperii granițelor cu Grecia și Iugoslavia. Deși această graniță a fost deschisă din nou în 1951, închiderea granițelor dintre Turcia și Bulgaria în această perioadă a blocat accesul spre Istanbul.
Până în anul 1962, atât Orient Express cât și Arlberg Orient Express au ajuns să își închidă serviciile cu călătorii complet. În 1962, Simplon Orient Express, singurul de altfel rămas funcțional, a fost înlocuit cu un alt serviciu, cunoscut sub numele de Direct Orient Express și care, în ciuda faptului că era mai lent, făcea curse zilnice de la Paris la Belgrad și vice-versa și, de două ori pe săptămână, curse din Paris înspre Istanbul și Atena.
Anul 1971 a reprezentat anul de adevărat sfârșit pentru aceste servicii ale Orient Express, an în care compania ce deținea trenurile, Wagon-Lits, a decis să nu mai folosească propriile vagoane și numele propriu, ci să le vândă sau să le închirieze altor companii naționale, dar a continuat, însă, să furnizeze personal. Sub numele altor firme, Orient Express a continuat să întrețină curse regulate spre Paris, Atena și Istanbul, însă în anul 1977, în luna mai, trenul Direct Orient Express a realizat ultima sa cursă între Paris și Istanbul, celelalte curse fiind deja închise, încă din anul anterior.
Noi suntem iubitori de istoria turismului și în general, de toate ramurile turismului, și știm că pentru noi ocazia unei astfel de curse cu oricare dintre trenurile Orient Express ar fi neprețuită.
Comentarii