Egiptul antic a fost o veche civilizație din nord-estul Africii, care s-a dezvoltat în zonele joase de-a lungul fluviului Nil, pe suprafața actuală a statului modern Egipt. Civilizația egipteană s-a format în jurul anilor 3150 î.en., prin unificarea politică a Egiptului de Sus (ce avea ca simbol coroana roșie) și a Egiptului de Jos (ce avea ca simbol coroana albă) sub conducerea primului faraon Meneș. Istoria Egiptului antic se împarte într-o serie de regate stabile Vechiul Regat Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean și Noul Regat Egiptean separate prin perioade de instabilitate relativă cunoscute sub numele de perioade intermediare.
Termenul Faraon este o interpretare greacă a cuvântului egiptean Per-aa însemnând în traducere directa „casă mare” și folosit în timpul Regatului Vechi ca parte a expresiei ‘smr per-Aa’- ‘curtean al marii case’, cu referire directă la clădirea curții sau palatului. Începând cu a XII-a dinastie cuvântul apare in formularea unei urări (‘Marea Casa să trăiască, să prospere și să fie sănătoasă’) dar cu referire la clădirea curții și nu la rege însuși.
Prima dovadă clară a folosirii apelativului ‘Per Aa’ sau Faraon la adresa regelui este într-o scrisoare către Amenhotep al IV-lea (1353-1336 î.Hr) în timpul celei de a XVIII-a dinastii din perioada Regatului Nou. Înainte de această perioadă conducătorul Egiptului erau numit pur și simplu rege sau avea diferite titluri onorifice precum Horus de aur, Fiu al lui Ra sau Nebty, apelative pe care le-a păstrat și după aceea. Începând cu a XIX-a dinastie ‘Per Aa’ este folosit în egală măsură cu hm.f (Majestatea Sa).
Egiptenii credeau că faraonii erau mediatori între divinitate și lumea oamenilor și că după ce aceștia treceau în neființă deveneau ei înșiși o formă de divinitate. De asemenea, după deces, trupul faraonului era mumificat în cadrul unei ceremonii complicate şi apoi îngropat într-un sarcofag bogat împodobit.
De-a lungul timpului, au existat o sumedenie de faraoni egipteni, aceștia fiind catalogați în funcție de perioada „domniei” lor. Perioadele de timp după care sunt clasificați aceștia sunt în număr de 10 după cum urmează:
- Perioada Predinastică
- Perioada Protodinastică
- Perioada Dinastică Timpurie
- Vechiul Regat
- Prima Perioadă Intermediară
- Regatul Mijlociu
- A doua Perioadă Intermediară
- Noul Regat
- A treia Perioadă Intermediară
- Perioada Târzie
Primul faraon care a condus ambele teritorii egiptene se numea Meni, întemeietorul primei dinastii, care a stabilit capitala statului la Memfis, oraș aflat pe malul stâng al fluviului Nil. Memfisul nu s-a păstrat până în ziua de astăzi și este cunoscut doar din însemnările cronicarilor antici. Un alt monarh important al Egiptului a fost Amenhotep I, care a dus la capăt reformele începute în regat de către tatăl său, Ahmos I. Rămășițele pământești ale faraonului Amenhotep se află expuse în Muzeul din Cairo. Cea mai cunoscută dintre femeile Egiptului antic e regina Nefertiti. Soțul ei, regele Amenhotep al IV-lea, și-a schimbat numele în Ahnaton, după zeul pe care îl venera.
Frumusețea reginei era foarte cunoscută și în afara granițelor Egiptului. Nefertiti a avut șase fiice, dar nu a dat naștere nici unui fiu. Cronicile nu conțin nici un fel de informații despre moartea ei. În muzeul de egiptologie din Berlin se află expus un minunat bust din calcar pictat al reginei, operă a sculptorului Thutmos. Faraonul Tutankhamon s-a urcat pe tronul Egiptului la vârsta de nouă ani și a murit, în condiții până astăzi neelucidate, la numai optsprezece ani. A devenit celebru în întreaga lume după descoperirea mormântului său intact, cu toate obiectele funerare îngropate în antichitate împreună cu tânărul faraon. Atât de celebru încât s-au scris cărți, s-au făcut filme, și chiar și desene animate, ce conțin legenda acestuia, sau chiar pe el ca și personaj.
De asemenea, alte „personalități” importante ale Egiptului Antic, mai sunt și:
Cleopatra a VII-a sau Cleopatra Philopator a fost ultimul faraon al Regatului Ptolemeic și fiica generalului macedonean Ptolemeu I Soter. Domnia sa a durat din 51 până în 30 înaintea erei noastre, timp în care s-a dovedit a fi un lider eminent. Regatul Egiptului a prosperat sub domnia sa pe măsură ce au fost introduse diferite reforme pentru îmbunătățirea economiei egiptene. Relațiile sale externe, atât personale, cât și politice, s-au dovedit a fi de o mare valoare pentru regat și au condus la comerț exterior mult mai prosper.
Xerxes I, mai cunoscut sub numele de Xerxes cel Mare, a fost al cincilea rege al dinastiei persane achemenide. El a fost fiul lui Darius cel Mare și domnia sa a durat din 486 până în 465 înaintea erei noastre. Acesta a ajuns în istorie pentru încercarea sa de a invada Grecai în bătălia de la Termopile. Mai târziu, în același an, a fost învins la bătălia de la Salamis, care l-a determinat să fugă din regatul său. El este cunoscut atât ca un conducător persan, dar și ca un faraon, deoarece atunci când el era pe tron, Egiptul făcea parte, de asemenea, din Imperiul Persan.
Ramses II a fost al treilea faraon din dinastia a XIX-a și unul dintre cei mai mari faraoni ai Noului Regat al Egiptului. Se spune că Ramses al II-lea a avut o carieră militară victorioasă care a adus beneficii politice și economice regatului său. El a condus mai multe expediții militare și a cucerit mulți dușmani precum hitiții, sirienii și nubienii.
Se crede că niciun faraon nu i-a depășit vreodată triumfurile arhitecturale, în timpul domniei sale fiind construite un număr mare de monumente, unele dintre acestea supraviețuind chiar și astăzi, fiind o parte importantă a patrimoniului egiptean. Istoricii au stabilit că a murit la vârsta de 90 de ani și a fost îngropat în Valea Regilor.
Comentarii