De-a lungul istoriei, majoritatea oamenilor au învățat să scrie și să citească de la stânga la dreapta, iar printre aceștia ne numărăm și noi, românii. Această modalitate este însă diferită în alte țări, unde este folosit un alt tip de alfabet. În momentul de față există 12 limbi și alfabete în care scrierea și citirea se fac de la dreapta la stânga. În această categorie intră limbile feniciană, siriacă, etruscă, pahlavi, aramaică sau vechile limbi turcice, precum și limbile ebraică și arabă.
Numeroși istorici au încercat să explice această scriere inversă, iar în articolul de față vom încerca să-ți explicăm de ce unele popoare au scris și încă mai scriu de la dreapta la stânga.
Cum s-a ajuns la scrisul de la dreapta la stânga în limba ebraică și în cea arabă
Limbile ebraică și arabă sunt printre cele mai vechi de pe planetă, datând de acum circa 2.000 de ani. Ele au luat naștere din scrierea cuneiformă antică babiloniană, iar tradiția occidentală din scrierea papirusurilor egiptene antice.
Aceste limbi erau scrise uneori într-o formă hibridă, denumită scriere Boustrophedon. Această scriere se caracteriza prin faptul că paragrafele scrise de la dreapta la stânga alternau cu cele scrise de la stânga la dreapta.
De aceea, limbile din această familie începuseră să capete o formă scrisă pe vremea când nici nu exista hârtie. În antichitate, scrierea de la dreapta la stânga ajunsese să fie singura formă de scriere în perioada în care se cristaliza poporul evreu.
Istoricii spun că acest tip de scriere avea legătură cu poruncile din Torah, un termen care desemna primele cinci cărți ale lui Moise dintre cele 24 de cărți ale Tanakhului.
Află și unde a apărut primul alfabet
Poruncile lui Tanakh fac o diferenţă clară între folosirea mâinii stângi pentru activităţi „necurate” şi a mâinii drepte pentru activitățile „curate”.
Textele se realizau prin cioplirea în piatră, cu dalta și cu ciocanul, a unor simboluri (hieroglife), iar această modalitate de „scriere” era dificilă pentru dreptaci.
Concret, acum vreo 3.000-4.000 de an, scribului îi era mult mai ușor să țină dalta în mâna stângă (pentru precizie) și ciocanul în mâna dreaptă (pentru forță), ceea ce făcea ca cioplirea pietrei să se facă mai lesne de la dreapta spre stânga și nu invers.
Practic, pentru ca simbolurile gravate în piatră să fie cât mai vizibile, dalta trebuia înclinată spre dreapta și lovită cu ciocanul tot dinspre partea dreaptă. Astfel, literele să înşiruiau de la dreapta spre stânga înlesnind sarcina scribului.
Acest lucru era mai uşor pentru scrib (n.n. – cel care le scria), care în acest fel îşi putea odihni mai bine mâna. Nu la fel de uşor era pentru cel care trebuia să citească.
Cum cultura, scrirea și religia arabă erau strâns legate de cele ebraice, alfabetul și scrierea arabă au moștenit încă din acele timpuri scrierea și citirea inversă de la alfabetul ebraic.
De ce majoritatea popoarelor scriu de la stânga la dreapta
Odată cu apariția hârtiei de scris, undeva prin anul 200 î.Hr., oamenii au început să folosească o singură mână pentru a scrie.
Mai mult decât atât, locul ciocanului a fost luat treptat de pana de gâscă, care era înmuiată într-un lichid albăstrui sau în lapte de negru de fum, care se usca pe măsură ce se scria.
Pentru ca „cerneala” să nu se întindă, scribul trebuia să țină mâna dreaptă, cea cu care scria, sprijinită pe suprafaţa care era încă nescrisă. Acest lucru nu era posibil decât dacă scribul înainta cu scrisul dinspre stânga spre dreapta, deoarece numai așa mâna care era mereu în dreapta penei se sprijinea pe o suprafaţă încă nescrisă.
Cum se scrie în China şi Japonia
În mod tradițional, japonezii scriau doar pe verticală, astfel că majoritatea documentelor istorice sunt scrise în acest fel. Însă, odată cu introducerea elementelor de influenţă occidentală, a numerelor arabe și a formulelor matematice, a devenit mai puțin convenabil să se scrie pe verticală. Textele legate de știință, care includ multe cuvinte străine, au trebuit treptat să fie schimbate în text orizontal.
Astăzi, majoritatea manualelor școlare, cu excepția celor despre literatura japoneză sau clasică, sunt scrise orizontal. De cele mai multe ori, tinerii sunt cei care scriu în acest fel. Unii japonezi mai în vârstă încă preferă să scrie pe verticală, susţinând că arată mai formal. Majoritatea cărților de cultură generală sunt scrise cu text vertical, deoarece cititorii japonezi pot înțelege limba scrisă în ambele moduri. Dar japoneza scrisă pe orizontală este stilul cel mai răspândit în epoca modernă.
În ceea ce priveşte sensul, când e pe verticală, textul este scris de sus în jos, cu coloane de la dreapta la stânga. Atunci când este pe orizontală, textul este scris de la stânga la dreapta şi de sus în jos, la fel ca în limbile europene.
Similar cu Japonia, în China Vietnam şi Coreea se scria în trecut pe verticală, tot cu coloanele de la dreapta la stânga. Din secolul al XIX-lea, scrierea orizontală, de la stânga la dreapa şi de sus în jos, a început să fie folosită şi în China, sub influenţa culturii europene, iar astăzi acest stil este cel dominant. În Hong Kong, Taiwan şi Coreea, scrierea verticală este încă folosită frecvent.
Vezi şi locuri de vizitat în Israel – cele mai impresionante obiective turistice!
Citiți articolul original pe libertatea.ro
Comentarii