Deși, în general, prin Camino de Santiago se înțelege traseul printre Munții Pirinei, traseu care vine din Franța și duce la mormântul Sfântului Iacob, însă în ziua de azi există mai multe trasee care duc la același mormânt. Acest traseu are două părți, una care traversează Pirineii prin Navarra și poartă numele de Camino navarro, sau cea care îi traversează prin Aragona, cu numele de camino aranoges. Punctul de întâlnire al celor două trasee este la Puente de la Reina, tradus în română Podul Reginei. După acest punct, cele două trasee merg mai departe spre Galicia, prin La Rioja și Castilla Leon.
Pelerinajul a început să prindă forțe în prima jumătate a secolului al XI-lea, la impulsul călugărilor. Creștini din toată Europa au început să vină în grupuri, de la an la an mai numeroase, pentru a vizita mormântul apostolului Iacob cel Mare. Un lucru curios este că pelerinii se îndreptau până spre locul care, în acele timpuri, era considerat a fi capătul lumii cunoscute, dar având șansa să găsească pe marginea drumului asistență și cazare.
Una din tradițiile de bază susține că apostolului Iacob cel Mare a predicat în Hispania romană, debarcând în Cartagina sau Tarragona și trecând aproape de Padron. Întoarcerea sa la Ierusalim, însă, nu a fost o idee la fel de bună, căci după ce a condus Biserica pentru o perioadă, a fost decapitat de împăratul Irod Agripa I.
Un punct turistic rămas extrem de apreciat în ziua de astăzi este Catedrala de Santiago. În anul 711, unele teritorii ale Hispaniei au fost ocupate prin forță de arabi, care au pus bazele, aici, unui Emirat. Există, însă, o legendă care explică de ce Sfântul Iacob cel mare este atât de iubit printre credincioșii spanioli. Legenda spune că în anul 830, un cioban galican a găsit, călăuzit de apariția unei stele, mormântul apostolului Iacob cel Mare. Se crede că după decapitarea apostolului, trupul lui ar fi ajuns, cu o corabie, pe țărmul Spaniei. Credincioșii care l-au iubit, i-au înmormântat trupul în locul în care ciobanul făcuse descoperirea. Pentru că începuse deja, înainte de găsirea mormântului, mișcarea de alungare a maurilor, „Reconquista”, descoperirea mormântului i-a încurajat pe creștini în lupta pentru eliberarea teritoriului Spaniei și împotriva expansiunii arabe în Europa. Pentru noi, doar motive de bucurie, căci cine nu iubește clasicele vacanțe pe țărmurile calde ale Spaniei?
De asemenea susținător al predicilor lui Iacob cel mare, regele asturian Alfonso al II-lea, a ordonat construcția unei catedrale în cinstea Sfântului apostol Iacob cel Mare pe locul în care s-a găsit mormântul. Acest celebru loc unde a fost făcută descoperirea poartă numele de Campus Stellae, adică Câmpul cu Stea. Oare se referă la steaua care l-a călăuzit pe ciobanul galican? Santiago de Compostela a devenit loc de pelerinaj, fiind unul din cele mai celebre, după Ierusalim și Roma. La scurt timp după, însă, Santiago de Compostela a devenit chiar mai important și mai frecventat de creștinii din toată lumea, chiar decât Ierusalim, care devenise prea periculos. Datorită acestui lucru, s-a facilitat dezvoltarea unor diverse localități de pe Camino și au început să fie mai cunoscute. Printre aceste localități se numără Puente de la Reina, Logrono, Santo Domingo de la Calzada, Burgos, Sahagun, Leon și Astorga, fiecare în parte extrem de iubit de creștini.
Există și un ghid al pelerinilor, încă din secolul al XII-lea, care este în culegerea de manuscrise latină Liber Sancti Jacobi. În acest ghid sunt amintite patru drumuri pe teritoriul Franței, care se unesc în Munții Pirinei. Între anii 1970-1980 a avut loc o reactivare a pelerinajului la mormântul lui Iacob, iar în anul 1993 drumul principal de pe teritoriul Spaniei a fost declarat patrimoniu mondial UNESCO.
Camino de Santiago are o semnificație aparte pentru noi toți, pentru frumusețea pe care o aduce acestei zone ale Spaniei, dar pentru spaniolii patrioți, are o însemnătate cu atât mai mare, pentru că, fără acest impuls de motivație pe care l-au avut spaniolii în lupta lor, poate că astăzi s-ar fi aflat în continuare sub ocupație. Așadar, data viitoare când mergeți pe Camino de Santiago sau când vizitați Catedrala aceasta, pe lângă recunoștința pe care o simțiți pentru frumusețile care vă sunt puse în fața ochilor, amintiți-vă de această legendă. Poate ne va motiva pe noi toți să continuăm luptele interne pe care le ducem mai tot timpul și să nu ne dăm bătuți în orice am dori să facem.
Comentarii