Castelul Bran se află în municipiul Brașov și este unul dintre cele mai cunoscute locuri turistice din România. Această cetate splendidă constituie un interes major atât pentru turiștii români, cât și pentru cei străini. El este renumit și pentru arhitectura sa deosebită, însă principalul factor ce prezintă interes, este legenda renumitului „Dracul” și a tuturor poveștilor ce au luat naștere în jurul acestui „înspăimântător” personaj.
Castelul Bran a fost înființat între anii 1226- 1388, la început reprezentând o unitate militară de apărare. Însă, la 19 noiembrie 1377 cancelaria regelui maghiar Ludovic cel Mare – Ludovic I de Anjou – emite un act prin care acordă locuitorilor Brașovului (Kronstadt – Orașul Coroanei) privilegiul construirii unui castel. Acest document îndeamnă sașii (Sachsen – populație de origine germană venită în Transilvania în secolul al XII-lea) din întreaga regiune a Brașovului să participe la construcția castelului Bran, inițial denumit Dietrichstein sau Törzburg în limba germană, Törcsvár în maghiară și Turciu în română.
1338 este anul în care se încheie construcția castelului. Acesta este ridicat pe stânca abruptă dintre Măgura și Dealul Cetății și dispune de o vedere excepțională spre dealurile învecinate, spre valea Moeciu și Țara Bârsei. Castelul are atât rolul de vamă – reține 3% din valoarea mărfii care intră și iese din Transilvania, cât și cel de fortăreață la granița estică a Transilvaniei destinată încercării de a opri extinderea Imperiului Otoman. El este locuit de soldați, de profesie mercenari.
Acest monument istoric are o istorie tumultoasă, de-a lungul timpului având mai mulți „proprietari”.
Prima dată, între anii 1419- 1424, acest castel a devenit proprietatea unui rege ungar, pe nume Sigismund, aliat al domnului Țării Românești, Mircea cel Bătrân, în lupta împotriva turcilor.
Apoi, la sfârșitul secolului al XV- lea, autoritatea comitetului secuilor a luat în subordine fortificația, trecând sub conducerea voievodatului Transilvaniei în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara. Legătura lui Vlad Țepeș cu Branul a fost consemnată tot în această perioadă. Mai precis, Iancu de Hunedoara l-a însărcinat, după pierderea tronului, pe domnul Țării Românești cu apărarea trecătorii spre Transilvania, trecătoare străjuită de cetate.
După Marea Unire de la 1918, mai exact din data de 1 decembrie 1920, Consiliu orășenesc al Brașovului a donat acest castel Reginei Maria a României Mari, în semn de mulțumire pentru contribuția acesteia la înfăptuirea Marii Uniri. În prezent, acesta încă aparține urmașilor casei regale, chiar dacă în perioada comunismului aceasta a fost alungată și înstrăinată de bunurile sale, printre care și acest monument.
Acum că am vorbit puțin despre istoria propriu zisă a acestui castel, vom vorbi în cele ce urmează și despre legendele apărute în jurul și pe baza Castelului Bran.
Chiar dacă acest loc atrage și oamenii pasionați de istorie, majoritatea turiștilor sunt atrași mai mult de legendele, poveștile și acel factor de „mister” ce înconjoară cetatea.
Cea mai populară și reprezentativă legendă este cea a lui Vlad Țepeș, supranumit și „Contele Dracula”. Mitul Contelui Dracula are la bază romanul de ficțiune „Dracula”, apărut în Marea Britanie, în 1897, avându-l ca autor pe scriitorul irlandez Bram Stoker. Personajele din romanul „Dracula” sunt rezultatul fanteziei autorului, dar faptele Contelui Dracula și sfârșitul acestuia au la bază credințele populare legate de existența unor forțe ale răului, precum vampirii sau strigoii.
Vlad Țepeș a fost asociat cu Contele Dracul deoarece, deși acesta a fost aliat cu Branul și Brașovul în timpul primei sale domnii(1448) și în perioada de până la cea de a doua domnie. Cu toate acestea, la începutul anului 1459, în timpul celei de-a doua domnii, armata sa trece prin Bran și atacă Brașovul pentru a rezolva un conflict dintre domnitorul Țării Românești și sașii care cereau taxe vamale tot mai mari și îl susțineau pe oponentul său la tron. Vlad Țepeș arde suburbiile orașului și omoară sute de sași, provocând comunitatea săsească să răzbune și să-l zugrăvească în cronici ulterioare drept un tiran extrem de sângeros. Din această cauză, Vlad Țepeș este asociat până în prezent cu imaginea acestui conte însetat de sânge.
„Administratorii Castelului Bran, dar și oficialii turismului din România insistă să scoată în evidență legătura dintre castel și Vlad Țepeș, sursă de inspirație pentru Bram Stoker atunci când a scris «Contele Dracula». Conexiunile sunt subtile, dar nu se poate nega farmecul înfricoșător al acestei structuri masive. Unele dintre piesele de mobilier expuse au aparținut Reginei Maria a României, o nepoată a reginei Victoria, care, după ce a refuzat cererea în căsătorie a regelui George al V-lea al Angliei, s-a măritat cu regele României”, este prezentarea făcută fortificației de către realizatorii topului.
Din păcate, Castelul Bran și-a păstrat doar strălucirea exteriorului, a istoriei și a legendei. După retrocedarea către Dominic de Habsburg, interiorul Castelului Bran a devenit din ce în ce mai gol. Piesele de mobilier, altădată strălucitoare, au fost mutate de către Ministerul Culturii și Patrimoniul Național. Noua sală de proiecții, unde pot fi vizionate imagini ale Arhivei Naționale de Film despre istoria familiei regale și a castelului, nu este suficient promovată, iar amenajarea sa nu invită vizitatorii să poposească mai mult de 5 minute.
Ce puteți vizita în cadrul celor 4 etaje:
Parter:
- Camera de Gardă
- Capela Prințului Mircea
- Curtea Interioară
- Capitelul Fântânii
Etajul I:
- Hol
- Dormitorul Reginei Maria
- Camera de trecere
- Sala Gotică – Salonul Galben
- Salonul Mare
- Scara Secretă
Etajul II:
- Camera de trecere
- Salonul Biedermeier
- Dormitorul Regelui Ferdinand
- Sufrageria
- Sala Costumelor
- Camera de trecere
- Coridorul interior
- Dormitorul Verde I
- Dormitorul Verde II
- Sala de proiecție
Etajul III:
- Salonul de Muzică și Biblioteca Reginei Maria
- Anticamera Salonului de Muzică
- Loggia
Etajul IV:
- Apartamentul Principelui Nicolae
- Accesul în Turnul de Est
- Scara Principală
- Terasa Castelului Bran
Comentarii