Cauți Cazare?

Influența, puterea și supremația maritimă a Veneției

istoria venetiei

Un oraș unic în Italia, Veneția are o istorie poate mai puțin cunoscută, de-a lungul căreia s-a bucurat de o expansiune și influență incredibile, datorită abilităților politice ale liderilor acesteia, dar și a modului în care aceștia au profitat de poziția geografică strategică a lagunei. Într-un veritabil joc al puterii de stat și al influenței personale, conducătorii Lagunei venețiene au jucat un rol crucial în reprezentarea statului ca putere hegemonică și pentru a negocia un echilibru între interesele locale și imperiale.

Perioadele principale din istoria Veneției

Istoria Veneției începe acum mai bine de o mie de ani, timp în care trei perioade importante și-au pus amprenta asupra evoluției sale. Prima perioadă este marcată de începuturile unei națiuni maritime, când locuitorii ei au învățat să navigheze, să comercializeze și să se lupte în apele Mediteranei. A doua perioadă este una de o prosperitate extraordinară care a adus consolidarea puterii și a guvernării, dar și expansiunea către continentul italian. Al treilea episod, care a schimbat complet cursul istoriei Veneției, este căderea Republicii în urma atacului lui Napoleon din 1797.

Cum a devenit Veneția o putere maritimă

Laguna venețiană a fost parte a Imperiului Bizantin, însă deși era guvernată de oficiali militari care reprezentau Imperiul Bizantin, venețienii s-au bucurat în realitate de independență datorită faptului că bizantinii și-au relaxat controlul, pentru că Laguna venețiană se afla destul de departe de Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin. Veneția a început să se evidențieze ca putere economică și militară începând cu anul 1000. Navele sale puteau naviga distanțe mari, din Rusia până pe coastele franceze, ceea ce a făcut-o să domine comerțul maritim.

Deși era puternic legată de imperiul bizantin din punct de vedere economic și cultural, aceasta a fost în realitate extrem de independentă. Mai mult decât atât, bizantinii au apelat la Veneția pentru sprijin atunci când au fost amenințați. Un astfel de exemplu este lupta cu normanii din 1081, care au reprezentat cel mai mare pericol pentru legăturile Veneției cu Sudul. Deși aveau un interes propriu în eliminarea normanilor, Veneția a primit privilegii comerciale de la bizantini în urma înfringerii acestora. Astfel, ca semn de recunoștință, Veneției i s-a oferit de către împăratul bizantin Alexius I Comnenus comerț nelimitat în tot Imperiul Bizantin, fără taxe vamale. Acest privilegiu a fost unul determinant pentru comerțul înfloritor care urma să apară. În acest context, Veneția a devenit republică, poate una dintre cele mai revoluționare schimbări cauzate de presiunea extinderii teritoriilor și a economiei.

Ulterior, în urma căderii Constantinopolului în 1204, Veneția a cumpărat insula Creta și porturile peloponeziene Coron și Modon, atingând o creștere economică remarcabilă. Pornind de la o economie bazată pe pește și sare, venețienii au devenit punctul de legătură între Est și Vest. Poziția strategică și relațiile foarte bune cu Impreiul Bizantin ajutaseră Veneția să devină poarta de intrare a Europei spre Est, fiind recunoscuți pentru transportul de mătase, condimente, aur și argint sau lemn. Când Imperiul Bizantin a cunoscut sfârșitul, Veneția a avut și mai multe oportunități de export.

Capacitatea de a-și construi propriile nave

Capacitatea de a-și construi propriile nale a fost un alt factor care a contribuit la garanția supremației mării. În acest context favorabil, locuitorii veneției au devenit mai activi și s-au transformat treptat în negustori adecvați, tranzacționând cu orașe de-a lungul coastei Adriatice până la Constantinopol. În aceeași perioadă, dogele Pietro Orseolo II a avut ideea măreață de a înființa o flotă, ceea ce a contribuit enorm la extinderea Veneției căre marea Adriatică. Odată cu dominarea estului mării Adriatice a început și prezența maritimă oficială a Veneției în străinătate. Astfel, dacă la începuturi navele venețiene erau unele mici construite de diverși meșteri independenți, în jurul anului 1200 a fost construit un șantier naval numit Arsenalul. În acest șantier lucrau designeri și lucrători specializați, formând o comunitate separată care transfera din generație în generație cunoașterea flotelor. Toată această experiență acumulată de lucrătorii din șantier și munca lor asiduă au fost un element crucial pentru succesul navei venețiene pe mare. Șantierul naval era foarte bine organizat, în sectoare, cu un control al calității, cu etape de fabricație standardizate și chiar cu prima linie de asamblare din istorie. În acest fel, Veneția avea capacitatea de a construi 3 nave mari pe zi.

Cea mai iubită barcă venețiană care a fost construită în Arsenal se numește Bucintoro. Aceasta era acoperită cu satin purpuriu și decorată cu sculpturi aurii. Dogele și cei mai importanți membri ai orașului s-au urcat la bordul navei Bucintoro în ziua sărbătorii Înălțării Domnului și au navigat spre portul Lido. Dogele a făcut un gest simbolic la bordul navei Bucintoro, aruncând un inel în mare și spunând „Te-am căsătorit, oh mare, în semnul stăpânirii adevărate și veșnice”.

O nouă expansiune, sugrumată de planurile mărețe ale lui Napoleon

În secolul al XV-lea, Veneția a început un amplu program de expansiune politică și militară, pe sol și pe mare. Rolului Veneției în Mediterana s-a schimbat și odată cu concurența dintre spanioli și otomani, amenințarea crescândă a pirateriei și descoperirea Americii. Totuși, planurile mărețe ale Veneției au fost sugrumate de aspirațiile împăratului Napoleon, care și-a făcut un scop din a distruge Veneția, astfel că la finalul secolului XIX aceasta a fost predată Austriei. Ulterior, în 1866, Veneția a fost cedată Italiei, a cărei parte este și astăzi.

Oamenii lui Napoleon și-au lăsat amprenta inclusiv asupra navei Bucintoro. Aceștia au încercat să-l scufunde în portul Arsenal și apoi l-au spart în bucăți. O parte dintre acestea au fost recuperate și pot fi văzute astăzi în Muzeul Correr.

CONCLUZIE

Capacitatea mare de navigație și organizarea economică eficientă au fost doar doi dintre factorii care au făcut flota venețiană puternică. Veneția a cunoscut perioade de glorie, dar și altele de decădere, și tocmai de aceea istoria merită să fie spusă, deoarece înainte să fie doar un oraș în Italia, aceasta s-a bucurat de o adevărată independență și a experiementat o adevărată inovației politică în lupta sa pentru menținerea influenței, prin dezvoltarea unui tip de guvernare extraordinar de modern, apropiat de conceptul modern de democrațieTrecând prin multe provocări și dovedindu-și măiestria, Veneția a rămas un nod comercial important al Italiei, dar și un punct unic de atracție turistică.

Comentarii

Fii primul care comentează “Influența, puterea și supremația maritimă a Veneției”

Proprietati favorite